Cel mai greu in viata unui om este sa vorbeasca sau in cazul de acum sa scrie despre moarte. Despre moartea celor dragi lui e cel mai greu pentru ca nu te poti detasa suficient de trairile interioare si sa fi obiectiv, sa transmiti cititorilor totul asa cum a fost. Dar incerc sa fac un mic C.V. a celui care a fost jumate din miracolul vietii dat de Dumnezeu mie prin parintii mei.
Tata meu Ioan V. Chiuzan s-a nascut la 13 februarie 1938 la Bistrita, in cartierul Hrube, pe strada Traian Banciu–C.R. Vivu, intr-o familie de romani ortodocsi din clasa medie, bunicul Vasile Chiuzan fiind pantofar ajuns chiar mandatar cu atelier si firma proprie de incaltaminte, iar bunica Maria Chiuzan nascuta Vichi fiind casnica, (tata mai are frate in viata - Mircea Chiuzan – librarul, cu sotia Elena). Tanarul Nelu Chiuzan a fost de mic mai nonconformist si independent (se pare ca aceasta trasatura mi-a fost transmisa si mie) si debordant de curiozitate si cautari pentru intrebarile puse de si despre viata a urmat un fir umanist zi de zi. A facut scoala si liceul la Bistrita, armata la aviatia militara pe biplanoare de lupta, si a lucrat pentru inceput ca tinar mecanic. A urmat cursurile Facultatii de Istorie din Iasi la F.F., iar intre timp a mai lucrat ca functionar la ORACA si la Militia T.F. din Nasaud. Dupa terminarea studiilor a devenit profesor, meserie pe care a imbratisat-o definitiv si-a profesat-o 45 de ani.
