O intalnire cu un poet se anunta plictisitoare si somnolenta.
Ma duc sa il italnesc pe poetul Adrian Suciu, care mi-a captat din start atentia cu coincidenta de nume cu a fostului coleg de breazla Daniel Suciu.
Actualmente pierdut printre politicienii natiei.
L-am pierdut pe Daniel Suciu politicianul, dar l-am gasit pe Adrian Suciu poetul.
Nimic nu se pierde, totul se transforma, e clar ca asa e.
Nu e nici o pierdere fara castig e si mai clar .
Ma prezint lui Adrian - Marius Q jurnalist independent, ziar www.bistritanews.ro , 3-4 mii de cititori zilnic, cu record de 6,7 mii.
Se uita mirat - Pai e bine, e f bine pt Bistrita si independent. Chiar e f bine.
Imi zambeste formal.
Inca unul care vrea sa ma cunoasca.
Ii marturisesc ca il stiu …de pe net.
Aaaa - zimbeste ma sti din poze.
Da, de pe net.
Glumeste - din poze de la mare.
La UAP e lume, e intalnire de luni seara cu Dan Coman, Oliv Mircea si alti oameni de cultura si arta.
Ii stiu asa de bine.
Pe unii ii stiu de o viata si am polemizat cu ei de sute sau de mii de ori.
E jurnalistul om de cultura sau nu, asta e intrebarea.
A.C. Milos spune raspicat ca nu.
Il respect, e cel mai mare poet bistritean in viata, cu siguranta, dar nu il aprob.
Si jurnalistul e artist in meseria lui daca o face cu pasiune, dauruire, cu cinste fata de el si semeni.
Un artist in meseria lui e si un strungar sau un sudor.
Dar nu intram in semantica si filozofii sterile pentru ca as fi la fel ca si unii artisti care vorbesc o ora fara sa spuna minic.
Se cred elevati si eruditi dar sfarsesc ca si niste sfertodocti penibili care nu transmit nimic, nici un sentiment, nici un fior.
Da, un fior, o senzatie, o vaga impresie de alinare, orice.
Vorbeste Dan Coman, e simpatic sau vrea sa para asa.
Nu il stiu prea bine, l-am ascultat de cateva ori si cred ca vrea doar sa arate ca un om dur, un poet tare si stapan pe situatie.
In sinea lui cred ca e un romantic si un baiat de treaba dar nu vrea sa para slab in fata "vulturilor" din breasla lui.
Fac poze, din dreapta, din stanga, din fata …si ma asez pe un scaun langa "veteranii" invitati la deszabateri, Oliv Mircea si Marcel Lupse… si restul.
Acolo era un loc liber.
Vorbeste poetul Adrian Suciu.
Se vede stofa de poet combinata cu cea de jurnalist plus cea de analist si consultant politic.
Are acel aer de "je man fu"- nu imi pasa de voi, ironic, dar fain, nejignitor.
Milos spunea odata ca e cel mai destept poet iar noi toti de pe langa el suntem niste prosti. Asa si era atunci.
De atunci au mai trecut vreo 25 de ani sau poate 30.
(Iepuroaica din balconul apartamentului familiei Chiuzan de pe Garii nr.32 a murit de mult. Nici nu mai am poezia scrisa de Milos in onoarea iepuroaicei mele eroine din balcon care avea un randament de...iepure si vreo 30 de iepurasi din mai multe fatari).
Il aud pe Adrian Suciu si imi tot aduc aminte de Milos din tinerete, acelasi aer, acelasi spirit, numai ca dupa alti ani, multi ani, in care Milos s-a mai domolit dar Adrian Suciau inca nu.
Nici nu trebuie, e inca tanar, abia are 41 de ani, poate sa ne zica nenea la cei de 44 dar uita ca nu se mai poarta asta cu badita, bade sau nenea.
Ci simplu si imperturbalib…MA.
Vorbeste Adrian Suciu si culmea il ascult foarte atent.
Si il ascult foarte atent, chiar daca mai trebuia sa fiu la un concert coral de Paste si tot in seara asta trebuia sa plec pe la Casa de Cultura, la o olimpiada scolara...sportiva.
Nu pot sa plec.
Adrian vorbeste bine…vorbe ce imi sunt cunoscute, parca sunt ale mele.
Ii critica pe criticii literari si le aminteste ca el e folosit de ei si el se folosete de ei, fiecare pentru faima si nemurirea proprie.
Il mai contrazice subtil si il agaseaza pe Dan Coman.
E finut, nu vrea sau nu poate sa fie mojic.
Dar stai, pronunta cuvantul ca..at, si lumea amuteste, spune ca avem o tara de ca..at.
Liniste.
Continua.
Se vede ca e suprat pe toti fandositii si parvenitii din cultura si arta.
Se declara unic si singur si nu crede in ierarhii.
Cine mai crede in ele.
Foarte putini.
Poetul e bun, valabil, consacrat si cunoscut doar postum.
Adica stai sa mor sa vedeti ce poet bun sunt eu.
Da si nu prea.
Adrian Suciu e bun acum.
Critica si lauda, dupa parerea mea meritat.
Pentru necunoscatori, socheaza sau poate vrea sa socheze.
Poate e reminiscenta studiului maselor si psiholgia politica invatata pe viu de la armata de politicieni ai tarii care se baga in sema singuri.
Poate.
Dar pare sincer.
Cred ca e sincer.
Vreau sa cred ca e sincer.
Dar daca e doar consultantul politic din el.
Am sa vad.
Viata merge inainte.
Am sa il mai intalnesc.
Se intalneste munte cu munte dar om cu om.
Ori e un poet si om fenomenal ori e… poet politician si atunci as ramane dezamagit.
Bea coca-cola direct din sticla.
"Je man fu"
Nu ii pasa ca zeci de ochi il atintesc cu privirea.
E normal sa bei un suc, e fiziologic sa iti astamperi setea.
Poate ca a mancat gras sau a baut un vin si atunci il arde, il "taie jagu".
E normal sa bei daca ti-e sete chiar si in fata spectatorilor.
Ce mamaliga ei de viata.
Vor sari criticii, vor sari jurnalisti, vor sari putibonzi.
Vor sarii…dar nu a sarit nimeni.
Continua, vorbeste de viata, literatura, poeti, doamne si domnisoare…sex, de viata.
Nu te plictisesti cu el.
Face un spectacol.
Am mai vazult soiul acesta de manifestare la Florin Piersic, Dan Puric sau la olteanul mustacios-Tudor Gheorghe, cu cobza lui cu tot, dar nu la un poet.
Da, tipul e fain.
Si el o stie.
O spun si criticii ce se refara la partea lui fizica sau la narcisimnul afisat de el.
Nu, el Adrian Suciu e fain ca si om printre oameni.
Ca si specimen masculin e doar normal.
Poate fostele lui prietene vor spune altfel.
Nu stiu si nu ma intereseaza latura asta.
Viata particulara si intima zic eu ca trebuie sa si-o traiasca fiecarea singur.
In linistea budoarului.
Departe de ochii lacomi ai presei de scandal sau a unor colegi invidiosi, din breasla poetilor in speta.
A spus multe, a citit cateva poezi foarte interesante.
Da, se poate sa asculti poezie cu placere.
Au recitat din creatiile lui si doua actrite, parca din Baia-Mare.
Profesioniste, simpatice, chiar sexi, dar nu e la fel.
Tot recitatul lui a fost mai dramatic.
Omul stie.
Omul acesta stie sa isi vanda bine marfa.
Si poezia e marfa.
Mai de lux, mai rar dar tot o marfa e.
Se vinde si se cumpara ca orice produs, bun sau serviciu.
Alexandru Uiuiu avea dreptate cand a spus ca dupa prima carte citita de la Adrian Suciu i-a venit un chef nebun, o pofta sa scrie.
Aici functioneaza empatia.
Acelasi lucru l-am simtit si eu dupa ce l-am ascultat pe Adrian Suciu si poeziile lui.
Da, e o seara de luni castigata.
A meritat sa dau 10 lei si sa cumpar o carte scrisa de Adrian Suciu.
Merita, mai ales ca mi-a dat si un autograf.
Chiar mi-a facut o mare placere spiritula sa fiu la aceasta intalnire de luni sera.
Bravo Dan Coman pentru initiativa si lui Oliv Mircea de la Bilioteca Judeteana tot un bravo.
Asa va vreau.
Sa aduceti oameni talentati si dispusi sa discute franc, verde in fata, nu minorosite si prefacuti care sa dea bine in poza, in camera de filmat sau pe sticla de la TV.
Da autografe, vorbeste deschis si ne cheama la un pahar cu vin.
Renunt.
Imi place si vinul, desi eu beau de obicei o bere sau un coniac.
Dar nu simt nevoia.
De obicei beau la un chef, o nunta, botez, o aniversare sau la un parastas.
Dumnezeu sa-l ierte pe tata Nelu.
Cred ca nu o sa mai beau decat foarte rar sau poate deloc, oricum beam eu rar si doar inafara serviciului si numai acasa sau la prieteni dragi care nu "pupazesc" tot ce am vorbit dupa 2 coniace.
Cred ca nu o sa mai fiu nici macar consumator de ocazie, nu de alta dar imi aminteste de tata.
Ce bine ca psihicul uman e facut in asa fel incat uita, si uita mai ales tragediile, lucrurile rele.
Tradarile colegilor, a fostilor prieteni dar mai ales moartea bunicilor, a socrilor, a mamei si acum a tatei.
Toate aceste sentimente imi trec prin minte fulgerator, ca si glontul din bancul cu Bula.
Si toate mi se trag in aceasta seara de la Adrian Suciu.
Interesant tip, trebuie sa ii citesc cartea - "Viata fara urmari".
Plec.
In sala galeriilor UAP a mai ramas doar o jurnalista pe care o cunosc - Cristiana si o doamna pe care o stiu de o viata, prietena din copilarie.
Atata, restul lumii e formata din cunostite si oameni de cultura dar pe care nu ii simt atat de apropiati fata de mine.
Avem doar relatii strict profesionale, exclus amicitie.
Ma urc pe Ferari-ul meu Scaglietti - bicicleta mea neagra cu nume predestinat - marca"Strada" adusa de la o fabrica tocmai din Elvetia.
M-a dus in spate mii de kilometrii, nu ma lasa ea nici acum din centru pana pe Rodnei.
Nu m-a lasat.
Ajung acasa.
Fetele mele lucreaza ceva prin casa.
Fetelor, va rog, iesiti din camera, inchideti televizorul, lasati-ma 30 de minute.
Vreau sa scriu.
Am ceva pe suflet si in minte.
Nu sunt poet si nici scriitor dar vreau sa scriu.
Poate ma voi face scriitor-poet.
Poate.
Oricum tot jurnalist independent raman.
Chiar daca o sa le fie ciuda unor colegi care ma invidiaza cum de rezist si de unde castig pentru traiul zilnic.
Nu le mai spun nimic.
Cei care ma cunosc stiu adevarul.
Restul nu mai conteaza.
Am trecut de situatia in care vroiam sa fac bine la toata lumea si sa ii ajut pe toti.
Acum ii ajut doar pe cei pe care pot.
Atat.
Si inca mai pot ajuta.
Trebuie sa inchei.
Atat am simptit in aceasta seara.
Atata a fost inspiratia venita dinspre Adrian Suciu.
Final de….scriere.
Bistrita, seara, ora 22.30. 18 aprilie 2011.
Sa ma semnez cu pseudonim.
Vasile Bistriteanu-seamna cu un ierarh.
Poate asa cum imi spun prietenii - Q .
Cel mai bine e cu Marius Chiuzan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu