sâmbătă, 29 mai 2010

,,Lasa-ma in pace, poti pleca si sa nu te mai intorci,,


 ,,Lasa-ma in pace, poti pleca si sa nu te mai intorci,,  -  Intimplari din viata

E o dupa-amiaza calduroasa de mai, tocmai buna pentru ca tinerii sa iasa la iarba verde, sau daca nu au timp si chef sa iasa din oras, pot sta pe o patura, in iarba de pe taluzul de linga calea ferata in ,,zona mea,, Rodnei-Dragos Voda. Sau in spatiul de joaca amenajat de catre primarie, inclusiv cu bancute.
Ies putin si eu, in spatele blocului, sa imi sterg de praf si sa imi gresez bicicleta, dar fara sa vreau asist, pret de cateva minute la o scena, in apropierea mea. Actorii, o fata de 10-12 ani, imbracata destul de bine, in tendinte, cu fustita si tricou asortata si un barbat de 45-50 de ani, imbracat mai neglijent, cu fatza sbircita si cu palmele, palmele mi-au atras atentia, foarte mari, muncite, crepate.
,,Hai la tata si da-mi, un pupic, ca plec la Turnu Severin, la munca si nu stiu cand te mai vad,,.
Fata vine, destul de stanjenita spre barbat, ce se pare ca este tatal ei, vorbesc ceva, mai mult in soapta, adica ea . E clar ca ei nu ii convine prezenta tatalui ei in acea zona. Explicatia am observat-o putin mai tarziu. Langa bancute mai erau 3-4 fete, domnisoare, la fel de tinere, prietenele primei fete.
          ,,Ce, ti-e rusine  cu mine? Sunt tatal tau...,,,  iar un schimb de replici, nu se mai aude clar conversatia, sunt la cel putin 10 metri de mine si nu am vrut sa fiu indiscret. Doar intr-un rastimp se aude clar vocea fetei:
,,Lasa-ma in pace, poti pleca si sa nu te mai intorci,,. Fata isi paraseste parintele si triumfatoare alearga spre grupul ei de prieteni, rad, parca in ciuda tatalui parasit.
Barbatul se resemneaza, pune capul in pamant, nu stiu, poate chiar plange, pleaca amarat frangandu-si mainile.
Nu stiu de ce dar parca mi-a transmis si mie o parte din nefericirea lui. Nu il cunosc, nu l-am mai vazut pana atunci, dar cu siguranta acum i-am retinut fizionomia de om lovit de viata, si acum ,,lovit,, de propria-i fata.
O va ierta, asa sunt toti parintii buni, isi iarta copiii in permanenta, oricat de necrutatori sau rai sunt uneori acestia.
Nu ii cunosc istoria vietii sau familia, dar cu siguranta tati necajiti de copii mai sunt pe lumea aceasta si mame la fel.
Fata va creste si poate isi va da seama de greselile ei, de amaraciunea provocata, o data tatalui ei. Cu siguranta vor uita toti acest incident. Dar intr-un colt de suflet, tatal fetei va avea o cicatrice, de la rana provocata in mai 2010.

Un comentariu: