Wonderland-ul din inima Bistritei

Wonderland-ul din inima Bistritei
Cladirea seculara a fostului gimnaziu sasesc ca si intreg ansamblul Colegiului National Liviu Rebreanu cu parcul dendrologic si terenurile de sport sunt, cu siguranta, repere de suflet pentru orice bistritean. Ca fost absolvent, m-am simtit intotdeauna acasa in curtea liceului si, chiar daca anii au trecut, am regasit intodeauna in acest perimetru un sentiment de libertate, camaraderie si mandrie locala, miraculos transmis din generatie in generatie.

Chiar daca in ultimii ani am colindat tara in lung si in lat nu stiu sa mai fie alte unitati de invatamant care sa dispuna de spatii la fel de generoase. Ceea ce pot insa sa spun cu siguranta este ca niciunde nu vom intalni o baza sportiva de dimensiunile celei de la “Liviu” in plin centru orasului. Poate datorita dimensiunilor si pozitiei, poate datorita anilor de liceu, am considerat intodeauna ca aceasta apartine in egala masura tuturor cetatenilor orasului indiferent de varsta, ocupatie sau domiciliu.

Inca inainte de a merge la scoala faceam sport “pe Liviu”. Nu-mi amintesc ca accesul sa fi fost vreodata restrictionat inainte de 1990 si, cu putine exceptii, nici dupa. Nici n-am auzit pana acum ca activitatile scolare sau siguranta elevilor sa fi fost puse in pericol de cei care s-au jucat dupa-amiezele in curtea liceului. Din fericire excesele unor administratori care au considerat curtea liceului proprietatea lor privata incercand pentru scurt timp sa o apere de practicantii sportului sunt de domeniul amintirii.

In ultimii ani am observat o crestere constanta a numarului celor care vin zi de zi, dupa terminarea orelor, sa joace baschet, fotbal, tenis, sa alerge, sa faca miscare si sa se bucure de timpul frumos si de aerul curat. Presupun ca acest lucru se intampla atat ca urmare a diminuarii spatiilor publice in care puteai sa bati mingea fara ca sa trebuiasca sa platesti bilet, dar si ca efect al constientizarii importantei unui stil de viata care include miscarea si sportul intre preocuparile zilnice, pentru o viata sanatoasa.

Astfel, catre seara, pe linga copii si tineri poti sa vezi persoane de toate varstele care vin din tot orasul pentru o jumatate de ora dedicata sanatatii. Poate ca ar fi meritat sa se faca pasi concreti pentru consacrarea caracterului public si valorizarea deplina a potentialului pe care acest spatiu il are.

Sigur, terenurile arata cam la fel ca in urma cu 30 de ani. Au disparut plopii si portalul de gimnastica, dar, in rest, mare lucru nu s-a schimbat. Gardurile si bordurile sunt tot cele puse de noi, elevii, acum mult timp, in practica productiva. Plasele de la cosuri, reparatiile la panouri si marcajele terenurilor sunt tot treaba pasionatilor de baschet. Iar daca vrei tenis trebuie sa vii cu fileul de acasa.

Poate ca era timpul sa fie imbunatatita suprafata terenurilor de sport, poate ar fi fost cazul sa se cumpere in sfarsit niste cosuri noi de baschet, poate ar merita refacuta integral singura baza sportiva de atletism din judet: gropile de sarituri, pista de alergare prafoasa, sectoarele pentru aruncari. Poate ca si terenurile de tenis ar putea fi aduse la niste standarde; oarecare macar daca nu europene. Poate ca si gazonul terenului de fotbal merita reabilitat. Poate ca era cazul ca in sfarsit sa dispara oribilul gard din jurul “gropii”, o relicva comunista al carui rol nu l-am inteles niciodata si, de ce nu, in locul fostului teren de volei nefolosit de multi ani ar fi putut sa apara o piscina semiolimpica. Poate ca nici n-ar costa atat de mult.

Dar, chiar si asa, fara ca nimeni sa fi investit ceva in tot acest perimetru, in fiecare zi, sute de oameni alearga, se joaca, fac miscari de gimnastica sau se relaxeaza stand lungiti pe iarba, in plin centru Bistritei. Asa cum se intampla in multe orase europene. Un bun prieten remarca zilele trecute ca Wonderland-ul este de fapt aici. Deplin accesibil tuturor, generos ca intindere si posibilitati. Pacat ca nu avem ochi sa vedem asta.
Din pacate oaza de sanatate din inima orasului va fi curand transformata, pentru cine stie cata vreme in santier, terenurile de handbal si singurele terenuri de baschet din oras vor fi desfintate pentru a face loc unei inutile constructii si in locul ierbii de pe terenul de fotbal, pe care nu mai putem sa ne-o permitem, se va “planta” asfalt. Presupuse interese nationale coroborate cu vedeniile unor politicieni miopi si-au propus sa ne mute pe toti iubitorii miscarii in aer liber undeva departe, in afara orasului, intr-un loc inspre care nu este drum si care ne va oferi in plus fata de ce avem acum doar mici, bere si manele.

Wonderland-ul din inima Bistritei se va muta definitiv in mintea si in inimile noastre alaturi de atatea alte lucruri minunate care ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi.

Alexandru Toniuc