Declaraţie politică
Domnul deputat Ioan Oltean (PD-L) (Circumscripţia nr.6 Bistriţa-Năsăud)
Modernizare si societate civila, Concepte distincte, dar interdependente
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Societatea civilă şi sfera vieţii politice localizată în structurile statului sunt uneori privite, din anumite perspective ideologice, ca realităţi aflate în raporturi de excludere reciprocă. În fapt ele sunt două laturi complementare ale existenţei umane în societăţile moderne. Statul reprezintă axul domeniului politic al unei societăţi. În schimb, societatea civilă priveşte domeniul relaţiilor directe dintre interesele grupurilor sociale şi dintre indivizi în toate planurile vieţii sociale.
Societatea civilă apare ca un proces major al modernităţii şi ca un produs al modernizării. Diferenţierea sferei private de cea politică, paralel cu restructurarea profundă a modului de existenţă şi-au pus amprenta supra culturii şi psihologiei individuale şi colective.
Societatea civilă ca entitate activă şi autonomă există doar în măsura în care dimensiunea sa obiectivă, adică prezenţa unui spaţiu al intereselor umane particulare şi private, se întregeşte cu cea subiectivă, mai precis cu conştiinţa organizării diverselor structuri de interese, cu posibilităţi de acţiune în plan social, politic, etc.
În primul rând, democraţia nu poate decât să beneficieze de accentuarea elementelor raţional-comportamentale care caracterizează în general mentalităţile individuale şi colective ale membrilor unei societăţi civile. Acest lucru permite lărgirea orizontului conştiinţei, depăşirea cadrului îngust al relaţiilor comunitar-familiale şi descoperirea unor elemente de identificare la scară naţional-statală.
Mobilizarea socială şi politică pe care o pregăteşte şi o susţine societatea civilă graţie factorilor social-culturali, diferenţierii şi multiplicării rolurilor sociale ale membrilor săi, nu poate fi decât o premisă excelentă, necesară şi de cele mai multe ori, benefică democraţiei.
Democraţia are nevoie prin urmare de societatea civilă, întrucât aceasta îi pune la dispoziţie nu numai indivizi-cetăţeni activi, ci şi structuri de organizare a intereselor de grup, de clasă sau general cetăţeneşti, respectiv pluralismul social şi politic, una dintre premisele şi formele instituţionale indispensabile democraţiei moderne. Societatea civilă nu este nici omogenă din punct de vedere social, nici unitară sau amorfă din punct de vedere cultural sau ideologic. Ea nu este altceva decât o întruchipare a diversităţii şi mobilităţii sub cele mai variate aspecte. Ea reflectă multiplicitatea structurilor şi forţelor sociale ca şi diferenţierea intereselor individuale şi colective autonome.
Este însă indiscutabil, în baza datelor istorice şi empirice, că această modernizare se realizează mult mai dificil în planul mentalităţilor şi a relaţiilor politice. Modernizarea economică determină unele schimbări în universul cultural şi comportamental al unei societăţi tradiţionale. Dar aceste schimbări pot fi nu neapărat de ordin pozitiv, şi nici uniforme. În unele cazuri, ele accelerează criza valorilor tradiţionale fără ca un nou sistem de valori, moderne, să apuce să se înrădăcineze în ţesuturile societăţii.
În alte cazuri, modernizarea economică poate fi susţinută de elemente perene şi valori specifice ale culturii tradiţionale, fără ca acest proces să impună cumva destructurarea modelului cultural endogen sau înlocuirea lui neapărat cu unul de tip occidental.
Afirmarea autonomă a societăţii civile nu reprezintă forma de amenajare a raporturilor sociale în măsură să ofere mijloacele rezolvării juste a tuturor problemelor. Societatea civilă, îndeosebi, nu determină în mod inevitabil şi direct ordinea social-politică democratică.
O ordine politică profund şi cimentat democratică este o condiţie favorizantă pentru funcţionarea societăţii civile. Ea reprezintă forma cea mai adecvată de rezolvare a conflictelor din sfera societăţii civile şi de instituire a unei ordini politice legitime.
Vă mulţumesc.
Deputat PDL,
Ioan Oltean
Declaraţie politică
Domnul senator Ioan Sbîrciu (PD-L) (Circumscripţia nr.6 Bistriţa-Năsăud)
Strategia 20
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Voi începe această declaraţie politică adresându-vă următoarele întrebări:-Unde a fost România?- Unde este România?- Unde va fi România?
Cu toţii ştim în ce situaţie era România în urmă cu 20 de ani. O ţară în care s-a instalat schimbarea spiritelor vremii datorată revoluţiei din 1989, incertitudinea în privinţa identităţii noastre trecute şi a celei care urma să se formeze şi să ne reprezinte în Europa şi în lume. Schimbările în palierele economic-politic-administrativ au marcat transformări multiple care ne-au repoziţionat din punct de vedere politic şi economic. Trecerea de la sistemul comunist la un sistem care îşi propunea să aspire şi să educe în spiritul valorilor democratice şi a spiritului capitalist a format un nou tablou al valorilor societăţii, un sistem cu noi ierarhii de putere etc. Reconfigurarea României în noul context a fost gestionat de forţele politice ale momentului respectiv. Apar noi autorităţi publice, noi sisteme de implementare a actului administrativ-politic, un sistem bicameral inegalitar, revizuirea Constituţiei, noi poli de putere legitimă. Evenimentele perioadei de tranziţie, globalizarea, accederea la sistemele internaţionale, maturizarea democraţiei în spaţiul politic românesc şi astfel s-a născut o Românie Europeană.
România Europeană, acesta este numele nostru astăzi. Dar tot astăzi ne confruntăm cu ceea ce noi am luptat atâţia ani să devenim. Faptul că noua noastră identitate s-a născut dintr-o poveste tristă să fie blestemul nostru? Sau modul în care am gestionat România în perioada post-decembristă este meritul pe care îl avem astăzi? Cu siguranţă, că ambele ne-au marcat toată această evoluţie.
Cum va fi România viitorului? Cine poate să răspundă la această întrebare? Noi sau Europa?
Probabil, dacă forţele politice de pe eşichierul politic românesc împreună cu entităţile cheie ale acestui stat s-ar opri un moment din lupta acerbă pentru supremaţie am avea un răspuns.
Propunerea, pe care o am în acest moment, se numeşte simplu şi concis: “Strategia 20”- care se traduce prin strategie care să cuprindă o viziune economică-politică-socială, etapizată pe următorii 20 de ani. Avem capital natural, potenţial ca resursă umană dar avem nevoie şi de o strategie clară şi bine definită. Este absolut necesar ca instituţiile legitimate şi responsabile de dezvoltarea României să creeze grupuri de lucru cu competenţe specifice pentru fiecare dimensiune în parte, grupuri de profesionişti care să lucreze numai la implementarea şi materializarea acestei strategii având ca reper pulsul periodic al vremurilor pe care le trăim.
Senator PDL,
Ioan Sbîrciu
Domnul deputat Ioan Oltean (PD-L) (Circumscripţia nr.6 Bistriţa-Năsăud)
Modernizare si societate civila, Concepte distincte, dar interdependente
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Societatea civilă şi sfera vieţii politice localizată în structurile statului sunt uneori privite, din anumite perspective ideologice, ca realităţi aflate în raporturi de excludere reciprocă. În fapt ele sunt două laturi complementare ale existenţei umane în societăţile moderne. Statul reprezintă axul domeniului politic al unei societăţi. În schimb, societatea civilă priveşte domeniul relaţiilor directe dintre interesele grupurilor sociale şi dintre indivizi în toate planurile vieţii sociale.
Societatea civilă apare ca un proces major al modernităţii şi ca un produs al modernizării. Diferenţierea sferei private de cea politică, paralel cu restructurarea profundă a modului de existenţă şi-au pus amprenta supra culturii şi psihologiei individuale şi colective.
Societatea civilă ca entitate activă şi autonomă există doar în măsura în care dimensiunea sa obiectivă, adică prezenţa unui spaţiu al intereselor umane particulare şi private, se întregeşte cu cea subiectivă, mai precis cu conştiinţa organizării diverselor structuri de interese, cu posibilităţi de acţiune în plan social, politic, etc.
În primul rând, democraţia nu poate decât să beneficieze de accentuarea elementelor raţional-comportamentale care caracterizează în general mentalităţile individuale şi colective ale membrilor unei societăţi civile. Acest lucru permite lărgirea orizontului conştiinţei, depăşirea cadrului îngust al relaţiilor comunitar-familiale şi descoperirea unor elemente de identificare la scară naţional-statală.
Mobilizarea socială şi politică pe care o pregăteşte şi o susţine societatea civilă graţie factorilor social-culturali, diferenţierii şi multiplicării rolurilor sociale ale membrilor săi, nu poate fi decât o premisă excelentă, necesară şi de cele mai multe ori, benefică democraţiei.
Democraţia are nevoie prin urmare de societatea civilă, întrucât aceasta îi pune la dispoziţie nu numai indivizi-cetăţeni activi, ci şi structuri de organizare a intereselor de grup, de clasă sau general cetăţeneşti, respectiv pluralismul social şi politic, una dintre premisele şi formele instituţionale indispensabile democraţiei moderne. Societatea civilă nu este nici omogenă din punct de vedere social, nici unitară sau amorfă din punct de vedere cultural sau ideologic. Ea nu este altceva decât o întruchipare a diversităţii şi mobilităţii sub cele mai variate aspecte. Ea reflectă multiplicitatea structurilor şi forţelor sociale ca şi diferenţierea intereselor individuale şi colective autonome.
Este însă indiscutabil, în baza datelor istorice şi empirice, că această modernizare se realizează mult mai dificil în planul mentalităţilor şi a relaţiilor politice. Modernizarea economică determină unele schimbări în universul cultural şi comportamental al unei societăţi tradiţionale. Dar aceste schimbări pot fi nu neapărat de ordin pozitiv, şi nici uniforme. În unele cazuri, ele accelerează criza valorilor tradiţionale fără ca un nou sistem de valori, moderne, să apuce să se înrădăcineze în ţesuturile societăţii.
În alte cazuri, modernizarea economică poate fi susţinută de elemente perene şi valori specifice ale culturii tradiţionale, fără ca acest proces să impună cumva destructurarea modelului cultural endogen sau înlocuirea lui neapărat cu unul de tip occidental.
Afirmarea autonomă a societăţii civile nu reprezintă forma de amenajare a raporturilor sociale în măsură să ofere mijloacele rezolvării juste a tuturor problemelor. Societatea civilă, îndeosebi, nu determină în mod inevitabil şi direct ordinea social-politică democratică.
O ordine politică profund şi cimentat democratică este o condiţie favorizantă pentru funcţionarea societăţii civile. Ea reprezintă forma cea mai adecvată de rezolvare a conflictelor din sfera societăţii civile şi de instituire a unei ordini politice legitime.
Vă mulţumesc.
Deputat PDL,
Ioan Oltean
Declaraţie politică
Domnul senator Ioan Sbîrciu (PD-L) (Circumscripţia nr.6 Bistriţa-Năsăud)
Strategia 20
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Voi începe această declaraţie politică adresându-vă următoarele întrebări:-Unde a fost România?- Unde este România?- Unde va fi România?
Cu toţii ştim în ce situaţie era România în urmă cu 20 de ani. O ţară în care s-a instalat schimbarea spiritelor vremii datorată revoluţiei din 1989, incertitudinea în privinţa identităţii noastre trecute şi a celei care urma să se formeze şi să ne reprezinte în Europa şi în lume. Schimbările în palierele economic-politic-administrativ au marcat transformări multiple care ne-au repoziţionat din punct de vedere politic şi economic. Trecerea de la sistemul comunist la un sistem care îşi propunea să aspire şi să educe în spiritul valorilor democratice şi a spiritului capitalist a format un nou tablou al valorilor societăţii, un sistem cu noi ierarhii de putere etc. Reconfigurarea României în noul context a fost gestionat de forţele politice ale momentului respectiv. Apar noi autorităţi publice, noi sisteme de implementare a actului administrativ-politic, un sistem bicameral inegalitar, revizuirea Constituţiei, noi poli de putere legitimă. Evenimentele perioadei de tranziţie, globalizarea, accederea la sistemele internaţionale, maturizarea democraţiei în spaţiul politic românesc şi astfel s-a născut o Românie Europeană.
România Europeană, acesta este numele nostru astăzi. Dar tot astăzi ne confruntăm cu ceea ce noi am luptat atâţia ani să devenim. Faptul că noua noastră identitate s-a născut dintr-o poveste tristă să fie blestemul nostru? Sau modul în care am gestionat România în perioada post-decembristă este meritul pe care îl avem astăzi? Cu siguranţă, că ambele ne-au marcat toată această evoluţie.
Cum va fi România viitorului? Cine poate să răspundă la această întrebare? Noi sau Europa?
Probabil, dacă forţele politice de pe eşichierul politic românesc împreună cu entităţile cheie ale acestui stat s-ar opri un moment din lupta acerbă pentru supremaţie am avea un răspuns.
Propunerea, pe care o am în acest moment, se numeşte simplu şi concis: “Strategia 20”- care se traduce prin strategie care să cuprindă o viziune economică-politică-socială, etapizată pe următorii 20 de ani. Avem capital natural, potenţial ca resursă umană dar avem nevoie şi de o strategie clară şi bine definită. Este absolut necesar ca instituţiile legitimate şi responsabile de dezvoltarea României să creeze grupuri de lucru cu competenţe specifice pentru fiecare dimensiune în parte, grupuri de profesionişti care să lucreze numai la implementarea şi materializarea acestei strategii având ca reper pulsul periodic al vremurilor pe care le trăim.
Senator PDL,
Ioan Sbîrciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu