DEFINITIE
Reprezinta o serie de simptome aparute la scurt timp de la expunerea prelungita la temperaturi crescute. Insolatia este afectiune acuta cu risc potential fatal, în care organismul îsi pierde proprietatile de termoreglare, datorita expunerii prelungite la temperaturi mari, dar si în cazul activitatilor fizice foarte intense. Corpul îsi pierde capacitatea de termoliza, necesara pentru scaderea temperaturii corporale. Aceasta creste foarte mult si duce la afectarea organelor vitale. Insolatia poate fi precedata de exercitii fizice foarte solicitante, când pierderea de fluide si electroliti prin transpiratie duce la o stare de slabiciune marcata.
În functie de contextul în care apare, insolatie este de 2 feluri: clasica (ce apare în cazul expunerii la temperaturi mari) si de efort (apare la indivizii tineri care fac sporturi solicitante, cu istoric de sincopa aparuta în timpul exercitiilor). În cazul celei de-a doua categorii, procesul de transpiratie este neafectat, dupa încetarea efortului temperatura corporala revenind la normal.
Diferenta dintre hipertermie si febrã
Febra apare când temperatura corpului este setata la o valoare mai mare fata de normal, de catre regiunea preoptica de la nivelul hipotalamusului anterior. Ca raspuns la infectiile bacteriene sau virale, pragul normal al temepraturii corporale va creste pentru a favoriza actiunea sistemului imun. În contrast, hipertermia apare când temperatura corporala creste peste nivelul considerata normal, fara interventia centrului de control hipotalamic.
- CUM APARE INSOLATIA
În mediile foarte calde, corpul face fata temperaturii crescute prin stimularea vasodilatatiei cutanate, transpiratiei si expirului de aer cald. Pierderea temperaturii pe cale cutanata se face prin conductie si convectie. Aceste mecanisme de reglare fac fata pentru o perioada, dar pe masura ce timpul trece, ele ajung sa fie depasite. Când temperatura corporala depaseste valoarea normala, centrul termoreglarii de la nivel hipotalamic functioneaza ca un termostat si trimite semnale de crestere a fluxului sangvin si vasodilatatiei, în special la nivelul vaselor de la nivel cutanat. În afara vasodilatatiei cutanate, peirderea caldurii se realizeaza si prin transpiratie. Daca temperatura aerului dintr-un anumit mediu este foarte ridicata, mecanismele de reglare nu mai fac fata. La fel se întâmpla si în cazul exercitiilor fizice intense, când prin pierderea de lichide si electroliti, scade volumul sangvin si creste temperatura corpului. Daca organismul continua sa genereze caldura cu o viteza mai mare decât o poate elimina, temperatura corporala centrala poate ajunge la nivele crescute ce pot fi periculoase. Cresterea temperaturii corporale mult peste valoarea normala duce la denaturarea proteinelor, destabilizeaza membranele celulare cu aparitia colapsului cardiovascular, insuficienta multipla de organ si în final deces.
Insolatia apare dupa expunerea la temperaturi mari: lucrul în medii foarte calde sau foarte umede sau efectuarea de exercitii fizice solicitante, mai ales în perioada verii. Purtarea de îmbracaminte foarte groasa, ingestia crescuta de alimente sau de alcool sunt factori favorizanti. Cauza principala a aparitiei simptomelor este pierderea sodiului si clorului, mai importanta decât pierderea apei.
- PREDISPOZITIA
Toate persoanele expuse la temperaturi ridicate prezinta un risc de a dezvolta insolatie, dar urmatoarele categorii au un risc crescut si necesita precautii speciale de evitare a locurilor foarte calde, putin ventilate: copiii, batrânii, persoanele neobisnuite cu activitati fizice, persoanele expuse la soare pe o perioada mare de timp, dar si persoanele care sufera de afectiuni cronice (ateroscleroza, insuficienta cardiaca congestiva, diabet zaharat, etilism cronic, epilepsie, afectiuni cutanate cum sunt displazia ectodermala, absenta congenitala a glandelor sudoripare, sclerodermia severa), care sunt sub tratament cu medicamente ce interfera cu valoarea temperaturii corporale (antidepresive, antipsihotice, antihistamince, beta-blocante, calciu-blocante, diuretice, antiparkinsoniene), care prezinta afectiuni asociate cu cresterea metabolismului bazal (infectii, sepsis, dependenta de droguri stimulante - cocaina sau amfetamine, hipertiroidie, sindrom de întrerupere) si cei implicati în activitati sportive solicitante. Neurolepticele pot cauza sindromul neuroleptic malign (SNM). SNM este o reactie idiosincrazica caracterizata prin hipertermie, status mental alterat, rigiditate musculara, instabilitate autonoma. Unele medicamente cum sunt anestezicele inhalatorii si succinilcolina pot produce hipertermie maligna. În contrast cu insolatia, hipertermia maligna este indusa de o scadere a abilitatii reticulului sarcoplasmic de a retine calciu, cu aparitia rigiditatii musculare.
- MANIFESTÃRI
> temperatura corporala crescuta (peste 40 grade C sau mai mare)
> piele calda, uscata, palida ce devine cianotica
> anhidroza
> hiperventilatie, tahipnee
> cefalee
> semne de afectare neurologica: vorbire incoerenta, dezorientare, confuzie, comportament agresiv, agitatie, disfunctie cerebeloasa (ataxie), opistotonus, halucinatii, letargie, stupor, lesin ce evolueaza pâna la stare de inconstienta si coma; coma poate fi cauzata de tulburari electrolitice, hipoglicemie, encefalopatie hepatica, encefalopatie uremica, hemoragie intracerebrala consecutiva tulburarilor de coagulare
> crampe musculare, convulsii
> puls slab, rapid
> pupile dilatate, fixe, nistagmus
> greata, voma
> tensiune arteriala normala; unii pacienti prezinta hipotensiune, consecutiva vasodilatatiei periferice si deshidratarii
> insuficienta renala acuta cauzata de hipovolemie, debit cardiac scazut, mioglobinurie
- DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Se face pe baza urmatoarelor teste paraclinice:
> determinarea gazelor arteriale releva alcaloza respiratorie si acidoza metabolica
> acidoza lactica - factor de prognostic prost
> hipoglicemie, la pacientii cu insuficienta hepatica fulminanta
> ionograma: hiper- sau hiponatremie, hipo- sau hiperkalemie, hipo- sau hiperfosfatemie, hipocalcemie, hipomagnezemie
> teste de functionalitate hepatica: transaminaze crescute,
> teste de functionalitate musculara: CK (creatin-kinaza), LDH (lactat-dehidrogenaza), aldolaza, mioglobina
> hemoleucograma
> teste de functionalitate renala: valori crescute ale acidului uric, BUN si creatininei serice
> sumar de urina: proteinurie
> analiza LCR: pleiocitoza nespecifica, proteine peste 150 mg/dl
> EKG: tahicardie sinusala (130-140 batai/min), modificari ischemice de ST si T, tulburari de conducere
Diagnosticul diferential se face cu: delirium tremens, cetaoacidoza diabetica, encefalopatie hepatica sau uremica din alte afectiuni, hipertirodism, meningita, sindrom neuroleptic malign, tetanos, intoxicatie cu cocaina sau salicilati.
- MÃSURI DE COMBATERE
În cazul aparitiei insolatiei, se va cere imediat ajutorul medical specializat. Pâna la sosirea acestuia se va acorda primul ajutor. Managementul acestei afectiuni va consta în scaderea temperaturii corporale si reechilibrarea hidroelectrolitica. La spital, pacientilor li se monitorizeaza permanent temperatura corporala pentru evitarea aparitiei hipotermiei. De asemenea, observarea atenta pentru dezechilibrele hidro-electrolitice si complicatiilor, cum este insuficienta renala, este necesara pe o perioada de câteva saptamâni de la episodul de insolatie. Modificarile valorilor temperaturii corporale sunt frecvente pe durata primelor saptamâni. Scopul tratamentului este reducerea temperaturii cu cel putin 0,20C/min pâna la valoarea de 39 grade C. Scaderea temperaturii corporale se poate face prin mai multe metode:
> imersia în apa rece - reduce temperatura corporala la 39 grade C în 20-40 de minute. Metoda are si dezavantaje: poate fi neplacuta pentru pacientul constient, vasconstrictia cutanata poate limita pierderea caldurii prin conductie, imposibilitatea monitorizarii si resucitarii pacientului.
> racirea evaporativa: pacientul e dezbracat si pe întreg corpul se pulverizeaza intermitent apa calda, în timp ce un ventilator ajuta la eliminarea caldurii, prin evaporare.
> administrarea de antipiretice: paracetamol, aspirina, alte AINS (antiinflamatoare nestroidiene) - efect slab, pot produce complicatii
În cazul în care simptomele sunt minore (crampe musculare si letargie), persoana poate fi tratata si acasa. Aceasta va fi adusa într-o camera racoroasa, i se vor scoate hainele si va fi spalata si stearsa în permanenta cu un burete îmbibat în apa rece. Se pot aplica comprese reci si pungi de gheata, care trebuie schimbate periodic. Într-un litru de apa se va dizola o lingurita de sare si i se va da sa bea pe parcursul unei ore. Crampele musculare pot fi înlaturate prin masaj. Pentru reabilitare totala, se recomanda 24 de ore de odihna continua.
Daca persoana este în vârsta, va trebui dusa la spital pentru a i se acorda ajutor medical specializat. În tratarea insolatiei, benzodiazepinele joaca un rol important în sedarea pacientilor, controlul convulsiilor si al frisoanelor. Daca barbituricele nu sunt eficiente în controlul convulsiilor, se pot înlocui cu barbiturice (fenobarbital). La pacientii hipodinamici, se recomanda administrarea de dobutamina. Tratamentul rabdomiolizei consta în administrarea intravenoasa de cantitati mari de lichide si manitol si alcalinizarea urinii. Suportul metabolic medicamenos consta în administrarea de dextroza si bicarbonat sodiu.
- COMPLICATII
În faza initiala a terapiei, la pacientii la care scaderea temperaturii nu se face adecvat, se poate suspecta aparitia blocajului muscular cu paralizie musculara. În cazul acestor pacienti, se va evita administrarea de agenti depolarizanti (cum este succinilcolina) sau anestezice inhalatorii, deoarece sunt asociate cu risc de hipertermie maligna.
Insolatia evolueaza frecvent cu afectare hepatica severa, dar reversibila, manifestata prin cresteri ale valorilor transaminazelor, hipoglicemie, tulburari de coagulare, edem cerebral, rar deces. Prelungirea timpilor de coagulare este un semnal al dezvoltarii CID (coagulare intravasculara diseminata), care are un prognostic prost si poate evolua cu ARDS (sindrom de detresa respiratorie acuta). Tratamentul insuficientei hepatice consta în administrarea de solutii de dextroza, pentru corectia hipoglicemiei. În cazul CID, se administreaza factori ai coagularii, plasma înghetata, trombocite, dar si sânge integral.
Insuficienta renala acuta poate aparea datorita injuriei termice directe a rinichiului, mioglobinuriei (consecutiva rabdomiolizei), hipotensiunii si socului. Tratamentul insuficientei renale acute consta în administrare de fluide intravenoase, diuretice si corectia dezechilibrelor electrolitice.
La pacientii care prezinta sindrom de compartiment, se va pracatica fasciotomie chirurgicala, în special în cazurile în care presiunea musculara depaseste 50 mm Hg.
- SFATURI PENTRU PREVENIREA INSOLATIEI
Insolatia este o afectiune ce poate fi prevenita, iar educatia este singura modalitate de a o preveni. Cunoasterea factorilor de risc si modificarea comportamentelor stau la baza evitarii acestei episoadelor de insolatie.
Insolatia poate fi prevenita prin consumul de lichide în cantitati mari, evitarea expunerii la soare în zilele caniculare, acomodarea treptata cu sezonul cald sau cu un nou climat, purtarea de palarii sau sepci, haine din bumbac, în culori deschise. Bumbacul favorizeaza evaporarea transpiratiei si pierderea caldurii. În încaperile calde, se vor deschide des ferestrele pentru favorizarea circulatiei aerului. Se vor consuma alimente usoare si se va limita ingestia de alcool, care favorizeaza pierderea de lichide, prin vasodilatatia produsa. Se va evita efectuarea exercitiilor fizice în medii calde si umede si se va încerca programarea acestora în timpul diminetii sau serii. Daca pe durata exercitiilor fizice intense sau expunerii prelungite la soare, se observa aparitia simptomelor insolatiei, se va întrerupe exercitiul sau se va parasi mediul cald - vezi Primul ajutor în caz de insolatie.
În cazul lucrului la câmp, daca nu exista surse de apa în apropiere, se vor aduce de acasa câteva sticle cu apa.
- PROGNOSTIC
Insolatia nu prezinta risc fatal, decât în cazul în care este ignorata. Odata ce mecanismul de termoreglare esueaza, temperatura corporala creste foarte mult peste valoarea normalasi poate evolua cu deces în mai putin de 30 de minute. Unele persoane decedeaza la câteva saptamâni de la episodul acut, ca urmare a complicatiilor renale, hepatice sau cardiace. Indicatorii de prognostic prost sunt: temperatura corporala initiala mai mare de 41 grade care persista în ciuda mijloacelor folosite pentru scaderea acesteia, coma cu durata mai mare de 2 ore, edem pulmonar sever, hipotensiune cu durata mare, insuficienta renala acuta si hiperpotasemie, valori ale transaminazelor mai mari de 1000 UI/l pe durata primelor 24 de ore de la eveniment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu